Tamplarie >> Geam termopan

Geam termopan. Izolare termica prin vitraje

Geamul termopan este esenÈ›a izolării termice realizată de tamplărie. Acesta reprezintă ce mai mare suprafață din tâmplăria termoizolantă, circa 75 până la 90% din suprafaÈ›a totală a termopanului. Prin captarea aerului sau a unui gaz inert(argon, kripton, sau altele) între două sau mai multe foi de sticlă, sigilate perimetral, se realizează ceeea ce se numeÈ™te în mod generic "geam termpan". Se obÈ›ine o izolare termică superioară, concomitent cu pătrunderea luminii naturale în mod liber în încăpere, sau limitat de caracteristicile specifice ale sticlei din componenÈ›a geamului termopan.
Consumurile energetice într-o clădire se realizează îm măsură de circa 57% prin intermediul încălzirii. Clădirile consumă circa 40% din totalul energiei consumate pe plan mondial, mai mult decât industriile (28%) sau tansporturile (30%).

Transferul de căldură reprezintă trecerea energiei termice de la un corp cald, la unul rece. Transferul de căldură se realizează în mod spontan È™i continuu până când corpul È™i împrejurimile vor atinge o stare de echilibru termic. Atât timp cât există o difență de temperatură între o parte È™i alta a pachetului de sticlă termoizolantă, va exista un transfer(pierdere) de căldură, a cărui cantitate depinde de gradul de izolare al pachetului termoizolant respectiv. Mărimea caracteristică transferului de energie prin conducÈ›ie este reprezentată de conductivitatea termică. Aceasta reprezintă proprietatea materialului, independentă de cantitatea sau dimensiunea acestuia, ce îi indică capacitatea de a conduce căldura prin conducÈ›ie.

Transferul clasic de energie se poate face prin condutie, convectie, radiatie, sau orice combinație a acestora. Conducția termică se realizează prin transferul spontan de energie termică prin corpul material de la zona cu temperatură mai mare, la cea cu temperatura mai scăzută.

Mecanismul de transfer al căldurii prin convecție ține de schimbul de energie termică ce se realizează prin intermediul mișcării unui fluid. Mărimea caracteristică pentru transferul termic prin convecție e reprezentată de coeficientul de convecție.

Schimbul de căldură ce se realizează prin intermediul undelor electromagnetice reprezintă transmisia energiei prin radiaÈ›ie termică. Acesta constă în emisia sau absorbÈ›ia radiaÈ›iilor infraroÈ™ii de la un corp cald, la altul mai rece. Temperatura mediului în care se desfăÈ™oară transferul energiei termice prin radiaÈ›ie nu influenÈ›ează acest schimb de energie, iar radiaÈ›iile se pot transmite È™i în vid. Toate corpurile cu temperatură mai ridicată decât 0 grade Kelvin (zero absolut), emit radiaÈ›ii infraroÈ™ii. FuncÈ›ie de temperatura corpului respectiv, acestea pot fi emise È™i în spectrul vizibil (de exemplu, un fier înroÈ™it).
RadiaÈ›iile care cad pe suprafaÈ›a unui corp se pot reflecta, pot fi absorbite, sau îl pot străbate. Caracteristica specifică principală a transferului de energie termică prin radiaÈ›ie o reprezintă emisivitatea în categoria radiaÈ›iilor infraroÈ™ii. Aceasta reprezintă raportul dintre energia radiată de un corp la o temperatură dată È™i energia radiată de un corp negru absolut, la aceeaÈ™i temperatură. Corpul negru absolut este un model folosit în fizică È™i nu există în realitate. Acesta reprezintă un corp material care absoarbe integral radiaÈ›ia, fără a o reflecta nimic din radiaÈ›ia ce îl "loveÈ™te". Acesta poate emite radiaÈ›ii al căror spectru depinde numai de temperatura lui absolută. Acest concept a fost creat de fizicianul german Gustav Robert Kirchoff în anul 1860.
Etimologia termenului de "corp negru", sau "absolut negru" provine de la faptul teoretic că acest corp va avea un aspect "absolut negru" datorită faptului că nicio rază de lumină nu va fi reflectată de suprafața lui.
Emisivitatea corpului negru absolut, care se mai numeÈ™te È™i radiator ideal este 1. Cu cât emisivitatea unui corp este mai scăzută, cu atât acel corp eliberează mai mult căldura absorbită prin radiaÈ›ie. Corpul alb absolut reprezintă corpul material care reflectă toată radiaÈ›ia ce îl "loveÈ™te". O emisivitate scăzută conduce la transferul mai mic de energie È™i schimbul redus de căldură între elementele adiacente.

De exemplu, o foaie simplă de sticlă obiÈ™nuită are o emisivitate de 0,89, adică 89% din energia primită prin radiaii infraroÈ™ii este emisă, iar restul de 11% este reflectată. Aceasta înseamnă că cele 89 % vor încălzi puternic sticla respectivă, fapt ce măreÈ™te transferul termic prin intermediul ei. Spre deosebire de aceasta, o foaie de sticlă cu emisivitate joasă (aÈ™a numita sticlă low E) poate avea o emisivitate de 0,03, deci doar 3% din radiaÈ›iile infraroÈ™ii care o ating sunt emise È™i nu mai puÈ›in de 97% din acestea sunt reflectate înapoi în mediul din care provin. În concluzie cu cât avem o emisivitate mai scăzută, cu atât scad pierderile de căldură, de unde È™i izolarea termică superioară.

Izolarea termică prin vitraje termoizolante cu geam termopan

Pe înÈ›elesul tuturor, iată cum se realizează transferul termic prin geamul termopan, adică modul cum se pierde căldura prin vitraj. Trebuie să reÈ›inem că această pierdere(transfer) este continuă, atât timp când există diferență de temperatură între interiorul È™i exteriorul sticlei termopan.

-Foaia de sticlă din interior primeÈ™te căldură prin radiaÈ›ie, de la sursele de încălzire È™i prin convecÈ›ie, datorită miÈ™cării aerului cald prin încăpere.

-Căldura trece prin foaia din interior a ferestrei către spațiul dintre foile de sticlă prin conducție termică.

-Căldura ce străbate cavitatea dintre foile de sticlă se datorează în principal radiaÈ›iei termice. Transferul prin conducÈ›ie din interiorul cavităÈ›ii, uzual umplută cu aer, care este foarte redus, se poate diminua È™i mai mult prin umplerea cavităÈ›ii cu gaze ce au proprietăÈ›i de conductivitate termică joasă, cum ar fi Argonul, sau Kriptonul. Vitrajul dublu sau triplu se sigilează, pentru a se evita circulaÈ›ia aerului, deci a transferului de căldură prin convecÈ›ie. Studiile practice au arătat că atunci când bagheta distanÈ›ier dintre foile de geam depăÈ™eÈ™te o anumită dimensiune de 16-18 mm, pot apărea "micro curenÈ›i de convecÈ›ie", adică un fel de "vânticel" care mută aerul în interiorul cavităÈ›ii de la sticla mai caldă, la cea mai rece, fapt ce duce la pierderea de căldură prin convecÈ›ie.

-Căldura din cavitate trece prin foaia exterioară a ferestrei prin intermediul conducției termice.

-La partea exterioară a foii de sticlă, căldura se pierde prin curenții de aer care "spală" sticla, adică prin convecție. Deasemenea, căldura se pierde și prin radiația emisă de foaia exterioară a pachetului termopan.

Ce măsuri putem lua pentru reducerea transferului de căldură prin geamul termoizolant ?

                                                                                                                             © AMG INTERNAÅ¢IONAL PRO